Daca in timpul in care scriu acest post, televizorul meu ar functiona, probabil ca as auzi o reporterita sufocata, care transmite infocata de la Universitate. In acelasi timp daca as fi la Universitate, m-as simti ca un om ce traieste intr-un stat de drept, un stat democratic in care lumea nu se fereste sa-si spuna nemultumirile!
Totusi, nu sunt in nici unul dintre cele doua cazuri. Sunt in al treilea caz, in cel mai rau! Sunt in situatia in care, urmaresc ceea ce se intampla pe retelele de socializare si pe siteurile de stiri. Oribil. Atat poti sa spui despre ceea ce am in fata ochilor. Si acum, sincer nu vreau sa jignesc pe absolut nimeni, insa, presupun ca parerea mea poate fi deasemenea liber exprimata! Oamenii, au reactii diferite, complexe si poate in anumite perioade ciudate. Incepand de la cei exaltati de situatie (in randul carora ma gasesc, oarecum, si eu) pana la cei ingroziti si dezgustati de ceea ce se intampla!
Ma bucur, apreciez si in acelasi timp stimez actiunile celor de la Universitate! Eu, personal, nu cred ca am curajul si nici indarjirea de a merge in mijlocul multimii sa protestez. Insa am curajul sa recunosc acest lucru si sa nu-mi fie rusine de el. Inca o data, bravo celor ce protesteaza in piata! In schimb, am o mare problema cu cei ce ii condamna protestul. Domnilor, un protest cam asa ceva inseamna. Nu doar "prostii de romani", ca sa citez dintr-un mare clasic protesteaza asa, ci orice om caruia cutitul i-a ajuns la os, care simte ca maine nu mai are cu ce sa supravietuiasca, un om caruia un copil i-a acceptat de prea multe ori raspunsul "n-am", un om care nu intinde zilnic mana la parinti pentru a lua bani, un om asa, cum sa va spun eu, adevarat! Adica "un prost pus pe scandal" in mintea unor bolnavi, care nu are ce face si vrea sa iasa in evidenta. Ei asta e problema si aici trebuie aplaudat sistemul pe care domnii de la putere l-au creat in ultimii 20 de ani. Un sistem care ne-a invatat sa nu apreciem nimic ce este national, un sistem care ne invata sa nu avem in fata nici o valoare, nici un model, nici o aspiratie. Un sistem ce vrea sa fie compusi de dobitoci, de animale simple care la o singura pocnitura din degete sa execute comanda ceruta.
Ei, asta s-a schimbat de cateva zile, iar acest lucru este, dupa parerea mea, un pas foarte mare facut de noi, romanii. In zilele astea, ma simt mandru ca sunt roman si ca pana la urma maine sau poimaine pot sa ma intalnesc pe strada cu unul dintre protestatari, fara ca eu sa stiu ca el a fost si ca a strigat acolo si pentru mine. Insa, totusi aceasta reactie a oamenilor a fost un pic cam intarziata. Ma uit la tineri care arunca cu pietre in jandarmi, jandarmi care ultima data cand am verificat eu, au salariile reduse cu 25%. Trist! Pentru ei nu a dat nimeni o piatra! Si totusi...este prea tarziu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu